Cancerul. Cauzele. Invingerea

martie 10, 2017
Mesaj foarte important de la Lazarev pentru salvarea civilizației. (iunie 2016)
iunie 15, 2016
Cartea „Experiența supraviețuirii” V1
ianuarie 3, 2018

Oamenii de știință din întreaga lume cheltuie sume enorme pentru a găsi cauza apariției bolilor oncologice. Dar și cauza, și metoda de tratament sunt cunoscute de mai mult de o mie de ani. Despre acest lucru se spune în Biblie: „… Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.”.

C ancerul apare la un om care gândește și se comportă asemenea unei celule canceroase. O celulă a oricărui organism trăiește în două regimuri: în cel al funcționării pentru sine și în regimul funcționării pentru organism. Orice comandă a organismului prejudiciază interesele personale ale celulei. Însă, în acest moment, celula trebuie să uite de sine și să se gândească doar la organism. Pentru o perioadă scurtă de timp, interesele lor sunt diferite iar, pentru o perioadă mai lungă, acestea sunt unitare. Capacitatea celulei de a accepta o situație traumatizantă, mai bine zis, o comandă a organismului, este un indicator al sănătății celulei. Lipsa dorinței celulei de a accepta o situație traumatizantă o face canceroasă, și atunci ea trebuie să fie distrusă de către organism. Oare celula trebuie să funcționeze pentru sine? Firește. Însă ea trebuie să lucreze mai mult pentru organism. Este vorba de raport.

Omul este o celulă a Universului. Capacitatea de a accepta orice situație, orice neplăceri și necazuri ca fiind date de Dumnezeu pentru purificarea sufletului și pentru creșterea iubirii necondiționate în suflet reprezintă ceea ce vrea de la noi organismul unic – Dumnezeu. Cea mai frecventă cauză a cancerului este incapacitatea de a accepta o situație traumatizantă, un protest interior continuu împotriva acesteia. Un protest interior împotriva oricărei situații înseamnă un protest împotriva voii Creatorului.

Incapacitatea de a trece printr-o situație dureroasă crește agresivitatea față de trecut sau față de viitor. Agresivitatea se manifestă asemenea unor supărări neiertate, lipsa de acceptare a unei pierderi, nemulțumire de sine și de destin, mâhnire. Agresivitatea se acumulează și se transformă într-un program de autodistrugere. Nivelul energiei subtile vitale scade și punctul cel mai vulnerabil începe să sufere primul. În momentul în care energia dintr-un organ începe să slăbească, atunci are loc fie disfuncția, fie creșterea organului prin formarea unei tumori ca o încercare a organismului de a crește nivelul energiei din organ.

Neacceptarea trecutului duce la dorința de a schimba trecutul și pierderea necontrolată a energiei orientată către schimbarea acestui trecut și, în consecință, apare tumoarea.

Tristețea, nemulțumirea de sine și de destin duc adesea la cancer deoarece, în acest caz, omul își ucide viitorul. Destinul reprezintă viața noastră dezvoltată în timp. Nemulțumirea față de destin este nemulțumirea față de propria viață din trecut, prezent și viitor.

De regulă, cancerul înseamnă o consecință serioasă a unei crime împotriva iubirii. Aceasta putea să fie refuzul de a naște un copil căruia i-a fost menit să se nască; renunțarea la iubirea față de oamenii apropiați și față de sine; obiceiul permanent de a judeca și de a-i disprețui pe alții și pe sine.

Cancerul este aproape tot timpul o încărcare negativă a copiilor. Dacă părinții nu au putut să păstreze iubirea în cazul unor situații dureroase purificatoare, atunci fiecare situație dureroasă, care venea către copilul lor la nivel subtil, duce la o explozie de autodistrugere. Programul se întoarce înapoi către părinți, nivelul energiei începe să le scadă treptat și, atunci când coboară mai jos de punctul critic, apare tumoarea canceroasă. Aceasta este ca o asigurare comună: ca să nu moară copiii, mor părinții. Uneori, programele negative care declanșează cancerul cuprind câteva generații de rude și bunicii și bunicile acestora plătesc pentru incapacitatea de a păstra iubirea care a fost transmisă nepoților și strănepoților.

Dacă un copil mic are cancer, atunci probabil că acesta are probleme serioase cu sufletul și, de asemenea, cu viitorii copii. La nivel subtil, viitoarele evenimente se apropie de copil. Trecerea corectă a acestora va ajuta la apariția pe lume a viitorilor săi copii, dar el are doar furie și judecată interioară în loc de iubire.

Fiecare om se îmbolnăvește în felul său, potrivit construcției sale psihice. Totuși, există o anumită legătură între caracterul emoției agresive și tipul de cancer declanșat de emoție.

Supărările uriașe, profunde ale femeilor, în legătură cu tema iubirii umane declanșează, de obicei, cancerul mamar, iar la bărbați cauzează cancerul pulmonar, care înseamnă o formă de protest, de neacceptare a lumii înconjurătoare. Cea mai rea variantă de luptă nu este cea exterioară, ci cea interioară. Dacă un om a evaluat și a criticat mereu, atunci acesta poate avea cancer la ficat. Dacă un om se gândea la ceilalți într-un mod dur, rău și agresiv, atunci el poate avea cancer la stomac. Dacă a disprețuit sau a urât, el poate avea cancer la creier; dacă tot timpul s-a obișnuit să-i judece și să-i învinuiască pe toți cei din jur, atunci poate să apară cancerul rectal. Supărările pe femei și pe destin pot să provoace la bărbați cancerul la prostată. Dacă un om se critică pe sine în permanență, el poate avea cancer la gât; dacă îl jignește prin cuvinte pe omul iubit, poate să aibă cancer la buze, la limbă sau la gingii.

De ce mulți sfinți au murit de cancer? Pe de o parte, detașându-se de tot, ei se orientau către Dumnezeu, iar pe de altă parte se considerau pe sine ființe de nimic și păcătoase. Dar, disprețuindu-te pe tine însuți, tu începi să-l disprețuiești pe Dumnezeul din tine. Prin urmare, această emoție era oprită prin boală.

Celulele canceroase apar permanent în organismul unui om, iar apoi își schimbă forma sau se distrug. Astfel de celule încep să crească și să se izoleze, atunci când organismul își pierde unitatea la nivel subtil. Nu este respectată ierarhia energetică, a cărei esență este simplă: porția cea mai importantă de energie trebuie dedicată mai întâi sufletului, apoi conștientului, iar apoi trupului. Dacă trupul primește energie primul, acesta începe să funcționeze singur pentru sine. Dacă un om nu-și orientează energia cea mai importantă către îngrijirea propriului suflet și nu-și înfrânează periodic trupul, atunci energia sa iese de sub control și trupul începe să ia energia din sufletul care și-a pierdut orientarea. Ulterior, are loc degenerarea și moartea.

Ce să faci în asemenea situație? Cancerul este o boală a sufletului, nu a trupului și trebuie să tratezi sufletul. Pentru început, trebuie să vezi voia Divină în toate, să fii dispus să iubești și să-ți formezi un reflex de aspirație spre iubire în orice situație. Aspirația spre Dumnezeu și iubire trebuie să devină un scop și un sens al vieții. Este necesar să trăiești în această stare un anumit timp pentru ca totul să devină obișnuit. Obiceiul primar se formează timp de patruzeci de zile. Tendința principală se fixează după o jumătate de an. Când aspirația către iubire și Dumnezeu va deveni obișnuită, este necesar să-ți retrăiești din nou viața de mai multe ori și să-i mulțumești lui Dumnezeu și pentru durere și pentru bucurie.

Noi suntem imperfecți și nu ne ajunge iubirea în suflet, dar nu avem dreptul să ne disprețuim pentru acest lucru. Sensul căinței nu constă în autodistrugere ci în schimbarea de sine în bine. Nu constă în durere ci în bucurie, căci noi ne putem schimba doar prin iubirea față de Dumnezeu, să devenim alți oameni și să nu mai comitem fapte imorale. Nu trebuie să ne concentrăm asupra propriei păcătoșenii ci asupra conștientizării faptului că noi suntem iubire, că noi suntem parte a Creatorului. Este necesar să înțelegem că toate problemele noastre apar din cauza lipsei de iubire și de a vedea voia Divină în toate lucrurile. Este necesar să reținem un lucru simplu: nu există un trecut rău. Tot ce s-a întâmplat este firesc. Orice situație din viața noastră a funcționat în folosul iubirii. Doar sentimentul de iubire, fericire și recunoștință trebuie să ne rămână de la trecut. Nu trebuie să regretăm evenimentele din trecut ci să ne schimbăm atitudinea față de acestea.

Este necesar să trecem prin câteva situații reale, pentru a confirma realitatea aspirației spre Dumnezeu. După aceasta, poți să începi să te rogi pentru copii, să le transmiți reflexul de păstrare a iubirii prin rugăciune.

Pentru a i te adresa lui Dumnezeu, este nevoie să înlături tot ce este uman. Este necesar să te eliberezi de frică și griji, să uiți de regrete. Este necesar să accepți tot ce s-a întâmplat și tot ce se mai poate întâmpla. Trebuie să dai drumul oamenilor apropiați să plece, familiei, sinelui și vieții, rămânând într-o izolare interioară absolută. Trebuie să rupi toate legăturile, măcar pentru un timp, pentru a te uni cu Dumnezeu.

Noi putem să eliberăm o anumită cantitate de energie prin credință și prin concentrare asupra Creatorului, care ne poate regenera într-un timp foarte scurt.

Uneori, omul începe să-și revizuiască viața, își schimbă atitudinea față de toate evenimentele și tumoarea canceroasă trece. Dar caracterul său încă nu s-a schimbat. Acest lucru înseamnă că i s-a oferit un avans pentru schimbările lui reale viitoare. Dar, fără să înțeleagă acest lucru, mulți încetează să se schimbe și nu înțeleg de ce li s-a întors boala. Omul nu se vindecă atunci când totul este curat în spatele său ci atunci când încetează să-și murdărească sufletul în prezent și viitor.

Când plătim pentru noi înșine, atunci sursa bolii se află în interiorul nostru și medicina poate să ne ajute. Însă, dacă plătim pentru ce am transmis urmașilor noștri, atunci situația este puțin mai complicată. Cu cât încălcările noastre sunt mai semnificative, cu atât sufletul nostru și sufletele urmașilor noștri sunt mai murdare, cu atât există mai puține șanse de a ne ajuta trupul. În acest caz, omul are impresia că toate eforturile lui au dus la un eșec total. În realitate, el a învins doar prima treaptă – s-a pus în ordine. Apoi, este necesar să lucrezi în continuare pentru a pune în ordine și sufletele urmașilor .

În ceea ce privește dietele, medicamentele, chimioterapiile, iradierile – într-o situație critică, este necesar să folosești totul. Însă toate aceste lucruri pot să nu ajute, dacă nu au loc schimbări profunde cu omul. Și, dimpotrivă, efectul se poate dovedi a fi destul de semnificativ sau toate aceste lucruri se pot dovedi a fi absolut inutile, dacă omul a simțit că se orientează într-o direcție corectă.

De ce acupunctura este ineficientă în cazul terapiei tumorilor canceroase? Acupunctura pune în ordine nivelurile dense ale energiei. Însă, doar omul însuși își poate pune în ordine nivelurile subtile prin propria aspirație către Dumnezeu și iubire.

Medicii au analizat câteva mii de cazuri de vindecare spontană a cancerului. Toate aceste cazuri aveau un singur lucru în comun: înainte de vindecare, la acești oameni au avut loc schimbări bruște de destin, cu alte cuvinte, o îndepărtare de la ritmul obișnuit de viață care sugea toată energia și de la viața precedentă.

Noi depindem de toate lucrurile față de care avem o atitudine serioasă. O viziune obișnuită a lumii distruge umorul destul de bine. Într-un banc, tot ceea ce noi judecăm de obicei, din cauza căruia ne întristăm, de ce ne temem sau ce regretăm, provoacă râsul. Din acest motiv, umorul este adesea mai aproape de logica Divină decât moralele serioase. În prezent, mulți medici încep să folosească umorul ca medicament. Un caz clasic a devenit deja– când un bolnav de cancer, care nu mai are nicio speranță, a decis ca, la urmă, să revadă toate comediile preferate și, ulterior, s-a vindecat.

Noi nu ne imaginăm cât de des în corpul nostru încep procese care duc la cancer și cât de repede se resoarbe tumoarea dacă intensificăm contactul cu Creatorul și ne creștem iubirea în suflet. Trebuie să ținem minte un singur lucru pentru totdeauna: sentimentul de iubire nu ne aparține, noi nu avem dreptul să ne atingem de acesta, noi nu avem dreptul să-l supunem, nu este voie să-l conducem. Noi suntem o parte din iubire, parte care se află în interiorul Întregului, însă partea nu are dreptul să atenteze asupra Întregului. Sentimentul de iubire este sfânt și intangibil. Noi îi slujim, nu el ne slujește nouă. Noi nu avem dreptul să ucidem iubirea nici față de alți oameni, nici față de sine. Acest lucru se pedepsește. Dacă vom accepta și vom simți acest lucru, atunci noi nu vom avea probleme.

Vindecarea de cancer depinde de gravitatea faptelor comise în trecut, de gradul de deformare a caracterului și a viziunii asupra lumii, de cât negativ este transmis urmașilor. Dar cel mai important lucru: vindecarea depinde de măsura în care sufletul unui om aspiră către Dumnezeu, de cât de profunde se vor dovedi a fi schimbările sale interioare benefice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *