parallax background

Purificarea sufletului

ianuarie 14, 2019
Consecințele orgoliului asupra destinului și a șănătății
ianuarie 14, 2019

Dumnezeu ne oferă întotdeauna exact ceea ce avem nevoie. Nu acceptăm încercările date de Sus atunci când ne punem trupul sau spiritul, bunăstarea pe primul loc. Iar când înțelegem că orice încercare înseamnă o purificare a sufletului, o purificare a iubirii Divine, atunci încercarea acționează spre binele nostru. În momentul în care un om se luptă cu Cel de Sus, energia Divină nu îi oferă sănătate, ci o boală.

T ot ce se întâmplă cu noi, ne este dat de Sus și are un sens înalt uman. Nicio situație nu este împotriva noastră, ci pentru noi. Fiecare situație reprezintă un bine pentru sufletul nostru. De aceea, dacă am început să avem neplăceri și nenorociri, nu avem dreptul să ne supărăm pe soartă. Neplăcerile sunt semne ale problemelor pe care le avem cu sufletul. Ceea ce înseamnă că trebuie să aducem armonie în suflet.

Prima dintre cele Zece porunci vorbește despre iubirea pentru Dumnezeu. A doua – despre faptul că nu este permis să te închini idolilor. În a treia poruncă, este vorba despre respectul față de Creator.

Cercetând mai serios conștientul și subconștientul, am fost surprins să aflu că un om are două niveluri de agresivitate: extern, care depinde de mediu (o persoană s-a enervat, a simțit o nemulțumire sau o supărare și agresivitatea i-a trecut) și intern, subconștient. La acest nivel, agresivitatea vine din conștient și, dacă va reuși să pătrundă în subconștient, atunci aceasta poate să rămână acolo mulți ani, chiar timp de zeci de ani. Agresivitatea subconștientă se poate acumula deoarece, spre deosebire de conștient, subconștientul, fiind asociat câmpului, nu uită nimic. Agresivitatea, pătrunsă în subconștient, nu dispare nicăieri. Ea se acumulează și, în consecință, duce la cele mai grave boli, la probleme și nenorociri. Această agresivitate iese tocmai prin boli, suferințe și necazuri, prin iertare, căință și rugăciune – fie în mod forțat, fie în mod voluntar.

Atașamentul reprezintă închinarea la plăcere, la satisfacții. Înainte de apariția atașamentului, la om apare lipsa de acceptare a voii Divine. Iar înainte de aceasta, omul pierde sentimentul de unitate cu Dumnezeu, sentimentul prezenței Lui întotdeauna și în toate. Dacă omul nu aspiră către Dumnezeu, nu respectă prima poruncă, atunci el o încalcă și pe cea de-a doua – mai întâi începe să se închine oamenilor apropiați, iar mai departe se închină propriilor instincte, propriilor dorințe, vieții. Cu cât omul se închină și se atașează mai mult, cu atât caracterul său devine mai rău și agresivitatea mai ridicată – la început, cea internă, subconștientă, iar ulterior, cea exterioară.

Bolile și nenorocirile sunt doar un mod de a opri un om din starea sa plină de păcate, sunt un ajutor și un sprijin de Sus.

Dacă în Vechiul Testament se face cunoscut faptul că o boală este o consecință a păcatului, atunci în Noul Testament se explică faptul că boala nu este doar o pedeapsă pentru cele comise. Ea este și un test și o ispită, și purificarea sufletului, și protejarea omului împotriva unui comportament incorect. În Noul Testament, boala este considerată nu doar ca o pedeapsă ci și ca un medicament pentru suflet. Orice vindecare, orice schimbare a destinului este un proces destul de greu, uneori dureros, fiind întotdeauna asociat cu capacitatea de a face un sacrificiu, cu disponibilitatea unui om de a se schimba, de a deveni moral, de a dobândi credință, de a avea grijă de propriul suflet.

Un om cu sufletul murdar, care nu vrea să aibă grijă de purificarea acestuia, nu se poate vindeca în totalitate, deoarece starea sufletului influențează sănătatea trupului. Boala sufletului este transferată treptat către spirit, destin și corp. Din această cauză, oricât am încerca să ne vindecăm din punct de vedere fizic, dacă sufletul nostru nu se vindecă, atunci nu există perspective de vindecare. Mai mult decât atât, noi ne putem vindeca fizic dar transferăm problema asupra altui organ. În cazul unui așa-zis tratament reușit, noi putem transfera problema chiar în straturile mai profunde ale sufletului, transmițând-o astfel și la proprii urmași.

Așadar, înlăturarea agresivității prin căință și iertare – vindecă.

Îmbunătățirea caracterului – vindecă.

Reducerea atașamentului față de această lume – vindecă.

Înțelegerea faptului că nu trebuie să te închini la plăcere, că scopul principal este iubirea, nu plăcerea – vindecă.

Acceptarea voii Divine – vindecă.

Sentimentul de prezență a lui Dumnezeu în toate este sentimentul de iubire în suflet. În momentul în care noi renunțăm la iubirea față de părinți, față de omul iubit, față de sine, acest fapt nu înseamnă altceva decât renunțarea la iubirea față de Dumnezeu. Din acest motiv, capacitatea de a păstra iubirea față de cel care te-a jignit – vindecă.

Capacitatea de a-ți cinsti și a-ți respecta părinții, orice s-ar întâmpla – vindecă.

Dacă omul care, încă nu are probleme evidente, vizibile, face toate cele enumerate mai sus – el își vindecă astfel sufletul și scapă de probleme pe viitor. Însă, dacă un om are probleme grave cu destinul și sănătatea, atunci toate acestea reprezintă un tratament, un medicament.

Chiar dacă unui om i-a fost pus un diagnostic mortal, dacă medicii au renunțat la el, vindecarea sufletului îl poate salva în orice moment.

Chiar și într-o asemenea situație în care omul moare, dacă el nu a reușit să-și aducă armonie în suflet, este necesar să continue a-și îmbunătăți caracterul, a păstra iubirea în suflet, a renunța la toate atașamentele, a nu uita că viața este un spectacol, iar „Eul” nostru cel adevărat este veșnic. Toate aceste lucruri nu se pierd în zadar.

Chiar dacă omul moare, în acel moment, el poate să-și ajute copiii și nepoții.

Noi nu luăm nimic material pe lumea cealaltă, dar luăm cu noi iubirea și propriul caracter. Din acest motiv, chiar dacă au mai rămas câteva secunde până la moarte, este necesar să aspirăm către iubire, să ne străduim a ierta și a ne îmbunătăți caracterul, orice s-ar întâmpla.

Supărarea, ura, judecata, mâhnirea, regretul deformează structurile noastre de câmp și duc la boli. Întrucât structurile de câmp au legătură cu ceea ce noi numim suflet, atunci supărarea, ura, răutatea și alte sentimente negative reprezintă deformarea sufletului. Când eliminăm supărările noastre și alte emoții negative prin căință, aducem armonie în suflet și, ulterior, trupul se vindecă. Înseamnă că principalul scop al lucrului cu sine nu este sănătatea fizică, nu este bunăstarea materială și spirituală, ci puritatea și frumusețea sentimentelor noastre.

Mulți oameni nu înțeleg prea clar ce este sufletul și ce înseamnă să ai grijă de acesta. Sufletul reprezintă sentimentele noastre. Iar sentimentele noastre se manifestă prin atitudinea față de oameni, atitudinea față de sine, atitudinea față de Dumnezeu. Așa cum noi ne purtăm cu oamenii, tot așa ne vom purta, în ultimă instanță, și cu Dumnezeu, pentru că atitudinea noastră față de Univers și față de oameni pătrunde la interior, în sufletul nostru, unde îl întâlnește pe Dumnezeu. Cu cât noi suntem mai miloși, mai omenoși, mai buni față de oameni, cu atât suntem mai deschiși față de Dumnezeu și ne aflăm în armonie cu El.

Starea sufletului nostru se îmbunătățește atunci când aspirăm către Dumnezeu, când acceptăm voia Divină, când nu regretăm trecutul, când nu ne facem griji pentru viitor, când nu ne supărăm pe destin, când nu-i judecăm pe alții și pe sine, când ne îmbunătățim permanent caracterul.

În linii mari, rugăciunea este o mărturisire a iubirii față de Dumnezeu. Aceasta înseamnă dorința de a intra într-o cameră curată, unde putem fi ajutați, sau salvați.

Dacă, înainte de rugăciune, noi nu am renunțat la murdăria sufletească, la supărări, la judecată, la mâhnire, atunci o asemenea rugăciune se va dovedi a fi, în cel mai bun caz, fără rezultat. Fie nu ni se va da voie să intrăm în camera curată, fie va începe purificarea forțată a sufletului prin neplăceri și boli.

Din acest motiv, nu trebuie să te rogi imediat după ce ai mâncat sau ai consumat alcool, după sex și alte plăceri. Înainte de a ne adresa lui Dumnezeu prin rugăciune, este necesar să ne purificăm sufletul prin căință, în caz contrar, toate jignirile adresate oamenilor se pot transforma în agresivitate față de Dumnezeu. De aceea, Hristos spunea: „Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo înaintea altarului și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul”.

Hainele noi, curate – nu înseamnă doar căință. Acestea înseamnă disponibilitatea de a-ți schimba în bine propriul caracter și propriile obiceiuri.

Subconștientul nostru reprezintă simultan experiența trecutului, sentimentele noastre animalice și memoria, însă totodată reprezintă și viitorul nostru. Așa cum am mai scris deja, la nivel de câmp, noi toți suntem uniți, deosebindu-ne doar la nivel exterior. Cu alte cuvinte, la nivel subtil, toți oamenii sunt uniți, însă rudele apropiate sunt foarte strâns legate între ele, mai ales părinții și copiii.

La unul dintre seminarii, eu am povestit cum a venit un bărbat la mine și mi-a spus următoarele:

– Nu pot face bani. Aceștia parcă ajung în mâinile mele, dar brusc se întâmplă ceva și, în cele din urmă, contractele și înțelegerile sunt reziliate iar eu pierd banii. Pe scurt, este ceva fantastic, am niște neplăceri continue. Sunt un om inteligent, talentat, energic, aș putea câștiga de o sută de ori mai mult decât acum dar, din cine știe ce motive, nu reușesc! Probabil că am fost deocheat sau acest lucru este un fel de blestem, căci eu văd că se întâmplă ceva!

M-am uitat în câmpul lui și am spus:

– Acum eu vă voi spune ce se întâmplă. Cauza problemelor dumneavoastră cu banii – caracterul soției. Aceasta este o persoană lacomă, zgârcită, de aceea, nu are voie să aibă mulți bani pentru că, într-un asemenea caz, ea va deveni și mai zgârcită și lacomă, iar acest lucru va lăsa urme asupra caracterului și sufletului ei și, în consecință, va lovi în copiii dumneavoastră, care pot să se îmbolnăvească sau chiar să moară. Pentru a salva copiii, caracterul mamei lor trebuie îmbunătățit, iar sufletul ei purificat. Din acest motiv, este necesar ca ea să simtă lipsa banilor și, iată de ce, dumneavoastră nu câștigați atât cât ați putea să câștigați.

După cum ați înțeles, în acest exemplu este vorba despre acea unitate la nivel de câmp. Înseamnă că, dacă noi vrem să fim fericiți și prosperi, atunci trebuie să avem grijă nu doar de noi înșine și de propriul caracter, ci și de caracterul celor apropiați. Următoarea întâmplare s-a petrecut cu un om de afaceri. Acesta își ajuta o cunoștință, îl susținea prin toate mijloacele. Respectivul a trăit aproximativ un an la el. Iar apoi, cunoștința s-a pus pe picioare și a decis să îi ia afacerea cu forța. În momentul în care omul de afaceri mi s-a adresat, bandiții voiau să-i ia cu forța mașina cu care el își ducea marfa

.

Aceștia erau anii `90. Cunoștința omului de afaceri a apelat la reprezentanții lumii criminale și omul de afaceri i-a urmat exemplul. S-a dovedit a fi o situație la limita morții.

Când acest om mi-a cerut sfatul, i-am explicat că, fără îndoială, el are dreptate la nivel exterior, căci este absolut corect să aperi ceea ce ai. Dar, dacă analizăm situația la nivel subtil, atunci el nu are dreptate. Este vorba despre faptul că el are un atașament foarte puternic pentru dreptate, bunăstare și, prin intermediul infractorilor, sufletul lui este vindecat de Sus.

Omul m-a întrebat ce să facă. I-am răspuns că este necesar să facă un sacrificiu – să renunțe la mașină. Dar acesta s-a revoltat și a spus că este mai bine să aibă loc un conflict între două grupuri.

Eu l-am avertizat că, în acest caz, el va muri:

– Vei fi ucis. Acesta este un lucru cert. Nu știu cum vei fi ucis însă, practic, nu ai șanse de supraviețuire.

– Dar ce se va întîmpla cu acei oameni care îmi vor lua mașina? a întrebat el.

– Sufletul tău se va purifica printr-o jertfă, am răspuns eu. Iar ei își vor lua toată „murdăria” asupra lor înșiși. Deoarece omul care se jertfește, se purifică, iar cel care fură, își murdărește sufletul. Ieși din situație, dă-i drumul.

El a făcut exact așa.

Noi am vorbit recent, amintindu-ne de acele evenimente. Eu am menționat că, în biocâmpul fiecărui om, sunt „înregistrate” comportamentul și toate faptele sale. Cu alte cuvinte, păcatele noastre nu dispar nicăieri, mai devreme sau mai târziu, acestea „ies” la suprafață sub formă de probleme. M-am interesat ce s-a întâmplat ulterior cu acei oameni. S-a dovedit că doi dintre ei au fost uciși, iar al treilea a rămas infertil – nu are copii.

O femeie mi-a scris că boala copilului ei începuse să avanseze vertiginos, cu o lună înainte de seminar. Eu am luat legătura cu ea prin telefon și s-a clarificat faptul că familia ei se mutase într-o casă nouă de curând.

– Înțelegeți, i-am explicat eu, un apartament nou, o casă nouă, reprezintă la interior o valoare umană mare, este o protecție a vieții. La dumneavoastră s-a intensificat închinarea subconștientă la un destin fericit și orgoliul a crescut brusc, în mod automat, iar acest lucru are urmări asupra copilului.

Înainte de seminar, de obicei, începe o purificare: un om se concentrează pe Divin și, în mod corespunzător, are loc o desprindere de ce este uman. Uneori, aceasta se manifestă ca o boală, alteori – ca neplăceri. Înseamnă că este necesar să învingeți această închinare, acest atașament interior pentru un destin fericit, față de viață și atunci totul se va aranja treptat.

O tânără femeie s-a îmbolnăvit de angină. Niciun fel de medicamente nu o ajutau, medicii doar dădeau din mâini nedumeriți. Boala s-a prelungit mai mult de o lună, mai bine zis, destul de mult timp. Am fost rugat să o ajut.

Am explicat că femeia trecea printr-o purificare. Boala ei era pregătirea pentru un eveniment viitor: ea urma să rămână însărcinată și să nască un copil după un anumit timp. Însă, în trecut, ea avusese multă tristețe și nemulțumire față de propriul destin. Ne-am obișnuit să credem că putem găsi cauza în trecut. Dar se întâmplă și ca o boală să apară din cauza viitoarelor evenimente. Recent, am fost rugat să consult o altă tânără femeie care s-a îmbolnăvit tot de cea mai banală angină. Niciun fel de medicamente nu o ajutau. Boala s-a prelungit mult timp – o lună, două... Femeia a început să se descurajeze. Iar pentru o femeie, depresia este cea mai periculoasă emoție pentru că aceasta „lovește” în copii.

I-am explicat tinerei femei că, după cât se pare, trebuie să rămână însărcinată și să nască în curând. Din acest motiv, ea nu trebuie să se gândească la pastile ci la cum să învingă depresia, supărările pe soartă și pretențiile față de cei apropiați. Angina i-a trecut după o săptămână, iar peste o lună și jumătate, ea a rămas însărcinată.

Deseori, încercările și bolile noastre reprezintă un ajutor pentru viitorii copii și nepoți. Când aducem armonie în suflet, acest lucru ne salvează nu doar pe noi, ci și pe viitorii noștri urmași.

Una dintre problemele cu care se confruntă adesea oamenii este problema urmașilor cu probleme. Analizați-vă istoria propriului neam. Ați avut în familie oameni imorali, alcoolici, hoți, ucigași etc.; a suferit cineva de boli incurabile grave; au făcut femeile avorturi; au murit copii? Toate aceste lucruri sunt semne dacă neamul este viabil sau nu.

Dacă veți avea urmași cu probleme atunci, cu 3-5 ani înainte de nașterea lor, va începe procesul de purificare: brusc apar probleme, boli, au loc nenorociri, iar dacă omul acceptă toate acestea, își păstrează iubirea și armonia, își schimbă atitudinea față de lume, schimbându-se la interior și îmbunătățindu-și caracterul, atunci el se purifică pe sine și pe viitorii săi copii.

Dar, dacă omul nu acceptă situația, atunci procesul de purificare este întârziat, întreaga problemă constând în faptul că noi continuăm să fim într-un fel la exterior și complet diferiți la interior.

Pe mine m-a sunat o cunoștință și mi-a spus că sora ei parcă a înnebunit: face lucruri dezgustătoare, ticăloșii, răspândește diverse bârfe.

– Acest fapt este inexplicabil, – era nedumerită femeia. Eu nu înțeleg de ce sunt pedepsită atât de tare. Ce am făcut atât de grav în trecut?

– Dar dumneavoastră nu sunteți cumva însărcinată? – m-am interesat eu.

– Nu, – a răspuns ea cu uimire. Dar ce legătura are aici sarcina?

– Pentru că această situație lucrează pentru viitor și are legătură tocmai cu acest lucru. În câmpul vostru se vede sufletul copilului, probabil, un băiețel. Înseamnă că, pentru ca el să se nască sănătos, trebuie să accepțați eșecul viitorului, umilirea orgoliului, să treceți prin neplăcerile destinului. Iată că de sus vă ajută.

– Păi, eu nu sunt însărcinată, – s-a mirat femeia.

– Dumneavoastră sunteți pregătită pentru concepere, – am pronunțat eu, ridicând din umeri.

Peste câteva luni ea a rămas însărcinată și a născut un băiețel. Pentru a se naște un copil nu numai sănătos, dar și spiritual și talentat, trebuia să treceți prin umilințe nu numai ale spiritului, ci și ale sufletului. Iar, în acest caz, ticăloșia din partea rudelor – unul dintre cele mai bune medicamente. Fie ticăloșia, fie lipsa de atenție, fie jignirea cauzată involuntar, ori indiferența.

Atunci când o femeie se îndrăgostește, pur și simplu, ea nu trebuie să-și oprească propriul conștient, ci trebuie să accepte umilința „Eu-lui” său uman pentru ca „Eul” divin să se deschidă. Ea trebuie să accepte umilința sexualității sale, a dorințelor sale, pe alocuri, a noțiunilor de bunăstare, de demnitate șia principiilor etc. etc. Are loc un test: ce este mai important pentru tine – iubirea sau restul lucrurilor? Dacă pentru tine sunt importante principiile, ambițiile, studiile, frumusețea, dreptatea, dorințele tale, atunci vei ucide iubirea și nu se vor naște copii sănătoși. De aceea, procedura de purificare a contactului firesc cu iubirea, pur și simplu, este necesară, în caz contrar, nu vor exista urmași.

În momentul în care o persoană uită de Dumnezeu și începe să-l divinizeze pe omul iubit atunci, oricât ar fi de ciudat, căsnicia poate să existe în condițiile unor triunghiuri amoroase, ale infidelităților, ale supărărilor și certurilor. Cu alte cuvinte, acest lucru este cumva o purificare forțată a sufletului pentru că, prin durere, prin jignire, prin distrugerea parțială a familiei, reprezentată de infidelitate, se tratează atașamentul sufletului nostru. Îmi amintesc de o întâmplare tristă a unui om pe care-l cunoșteam. El avea o formă gravă de diabet. Era un bărbat foarte inteligent, neobișnuit și cu o voință puternică, avea două facultăți, a predat în străinătate. Imediat după ce s-a programat la mine la consultație, zahărul din sângele lui a scăzut în așa măsură, încât el a căzut și și-a pierdut cunoștința. De ce s-a întâmplat acest lucru? Atașamentul subconștient s-a micșorat și pancreasul a început să funcționeze. Dar, în ciuda faptului că a fost la consultație și că a citit cărțile, situația nu se schimba, diabetul nu trecea.

Eu întotdeauna determinam această boală drept o gelozie insuportabilă, ca închinare la omul iubit și îl sfătuiam să lucreze anume în această direcție. Dar nu existau rezultate, nu se știe de ce. Judecând după toate aparențele, mai exista încă și o anumită cauză ascunsă. Eu am observat – caracterul acestui om nu se schimbă. El era foarte scrupulos, cicălitor și meticulos, cu un nivel evident ridicat al orgoliului, ceea ce era vizibil cu ochiul liber. El judeca oamenii destul de aspru.

Eu am încercat să aflu ceva mai mult de la mama acestui om. Ea a divorțat de soț, avea caracterul foarte aspru, prietene nu avea practic deloc: dacă ceva nu era în regulă, rupea relațiile imediat. Eu am aflat în ce mod începuse diabetul la el. La vârsta de 12 ani, mama lui l-a trimis la o școală de studii aprofundate ale unor materii. El depunea un efort intelectual și psihologic ridicat și, peste câteva luni după începerea studiilor, diabetul i-a fost descoperit pe neașteptate.

Toate aceste lucruri contraziceau cercetările mele. Orgoliul evident, intoleranța, evaluarea aspră a oamenilor, incapacitatea de a face un compromis – atunci de ce acestea au dus la diabet?

Acest om nu a fost căsătorit, deși el avea deja aproape patruzeci de ani. Eu am aflat că el a avut o legătură amoroasă serioasă care a durat timp de câțiva ani. Mama lui era categoric împotrivă, din punctul ei de vedere, logodnica nu ajungea până la nivelul spiritual al fiului ei. Treceau anii și el nu se putea hotărî nicidecum să se însoare. Și iată într-o zi, fiind în străinătate, el a cumpărat o verighetă și a venit acasă pentru a i-o înmâna viitoarei lui soții. În apartamentul gol, el a găsit un bilet: „Eu am obosit. Nu mai vreau să aștept și nu vreau să te văd”.

Orgoliul nu i-a permis să sune. Relația a luat sfârșit. Iar apoi el a început să aibă probleme cu rinichii care nu mai funcționau. Înainte de aceasta, s-a petrecut un eveniment de care eu nu știam. Pe el îl sunase acea femeie pe neașteptate și i-a propus să se întâlnească. El a venit la cafenea și a văzut-o împreună cu mama ei. Ambele i-au spus tot ce se adunase de-a lungul anilor: că el i-a răpit tinerețea femeii, că el nu este un om cumsecade, că ambițiile și caracterul lui nu-i vor permite să fie fericit. Orgoliul nu i-a permis din nou să facă pace și să încerce să repare relația. Ei s-au despărțit a doua oară.

El a început să fie în depresie, el nu vroia să trăiască. Apoi s-au oprit din funcțiune rinichii și el a fost nevoit să meargă în mod regulat la dializă. Iată atunci eu am auzit de la el o mărturisire neașteptată și stranie: „Eu sunt fericit că nu-mi funcționează rinichii. Am senzația că voi muri în curând. Dar eu oricum sunt fericit pentru că, atunci când merg pe stradă și văd o femeie care trece pe lângă mine, pentru prima dată, eu nu mai simt ură față de ea”.

El se pricepea la mașini de minune. Acum câțiva ani, primăvara, ieșind din vilă, eu am distrus motorul „Toyotei” mele și l-am rugat să mă ajute cu reparația. Mașina a fost dusă la o uzină tehnică la un cunoscut de al lui. Au tărăgănat mult timp cu mașina, aproximativ o jumătate de an. Au existat probleme cu piesele de schimb, cu refacerea motorului. Ultimele două luni, eu îl sunam deseori pe acest om, mă interesam când oare va fi gata mașina. Eu nu știam nici locul stației, nici telefonul celui care se ocupa de ea și acest lucru mă enerva. El, de asemenea, era nervos din această cauză. Într-un final el m-a sunat, m-a anunțat că mașina este gata și că el mi-o va aduce. El mi-a predat mașina și noi amândoi am răsuflat ușurați. Iar, ziua următoare, eu am aflat că în acea noapte el a murit.

Eu am avut rareori, așa cazuri, când cercetările mele și dorința mea de a ajuta se dovedeau a fi fără putere. Eu nu puteam să înțeleg de ce acest om s-a îmbolnăvit și de ce el a murit. Eu vedeam numai un singur lucru: în caracterul lui nu aveau loc schimbări absolut deloc, ceva de neînvins încurca.

Numai atunci când eu am ajuns la tema sufletului, când am conștientizat că sufletul este primar, când am înțeles că conștientul este secundar, iar trupul este terțiar, atunci am început să înțeleg ce s-a întâmplat cu acest om. El avea o intoleranță absolută a durerii sufletești, o închinare foarte mare internă față de omul iubit, o disponibilitate de a-și alipi sufletele și de a uita de Dumnezeu. De aceea, au existat probleme în viața personală, de aceea era prezentă o agresivitate subconștientă față de femei.

Pentru salvarea unui om, trebuie ca atașamentul față de un destin fericit să îi fie redus iar, din acest motiv, după o săptămână, omul este lovit de o mașină, fiindu-i amputate picioarele – acesta este începutul pregătirii pentru îndeplinirea dorinței, astfel atașamentul față de soartă se micșorează. Pe urmă, omul începe să se îmbolnăvească pentru că bolile, de asemenea, sunt necesare pentru purificarea sufletului. Apoi, el este trădat de cei apropiați ceea ce, de asemenea, reprezintă una dintre etapele de purificare a sufletului – reducerea atașamentului nu doar față de bunăstare, ci și față de oamenii apropiați. Mai departe, asupra omului se abate următoarea porție de nenorociri, iar el trebuie să le accepte pe toate, păstrând iubirea în suflet.

Dacă în sufletul unei persoane nu există armonie, dacă un om suferă o înfrângere atunci când are prosperitate, atunci când își realizează propriile dorințe, atunci îi va fi închisă, pur și simplu, posibilitatea de a fi fericit.

Psihologii nu pot explica un fapt unic care, pur și simplu, este imposibil de înțeles de psihologie: o persoană este avansată la locul de muncă, primește mulți bani, atenție, respect dar, pe urmă, se spânzură. Psihologia nu poate explica acest lucru. O emoție pozitivă trebuie să ducă la fericire. Însă aceasta duce la sinucidere. Iar, în acest caz, nouă ne iese la suprafață un bagaj de emoții: dacă nu ai acceptat purificarea înainte de a primi fericire, atunci mori chiar în clipa de fericire.

Cu alte cuvinte, fericirea devine dușmanul tău de moarte. Tocmai din acest motiv, multor oameni nu li se dă voie să aibă fericire, fie – sub formă de bani, fie – sub formă de faimă, fie – sub formă de familie, de relații armonioase cu cineva, de îndeplinire a dorințelor etc. Fericirea trebuie meritată . Din acest motiv, acel om care poate să reziste unei lovituri, care poate să obțină ceea ce-și dorește după un efort, care poate să lupte cu o situație – să o învingă fără ură, supărare sau tristețe, acest om este demn de fericire și acest om își va dobândi propria menire după un efort.

Dar înainte de a avea sănătate, fericire, bani, sentimente înalte și o familie, dumneavostră trebuie să treceți printr-o oarecare etapă de transformare și purificare.

Dacă omul va accepta purificarea, atunci va putea obține ceea ce dorește dar, dacă nu o va accepta, atunci nu va primi nimic. “Cu un an în urmă, eu am primit cetățenia americană – un simbol al protecției și al stabilității, iar peste o lună, mi-am vândut casa care este, de asemenea, un simbol al protecției și al stabilității, și m-am mutat într-un apartament pe care l-am închiriat pentru o anumită perioadă, cu scopul de a mă stabili într-o casă nouă, mai mare, după o jumătate de an. Înainte să mă mut în apartament, am avut parte de un stres foarte puternic, pentru o anumită perioadă de timp. Stresul și regretul a ceea ce am făcut au durat câteva luni. Probabil stresul... Îmi amintesc că doream foarte mult să mă întorc înapoi, în trecut. Probabil stresul a pătruns adânc în subconștient și agresivitatea împotriva timpului a dus la insomnie și depresie. Dar toate s-au întâmplat conform voii Divine. Și toate aceste evenimente sunt doar urmările schimbării cetățeniei și ale atașamentului față de un destin fericit și stabilitate”

Cu alte cuvinte, înainte de a primi ceva, Dumnezeu trebuie să ia puțin. Omul s-a mutat într-un apartament pe care l-a închiriat și, în loc să simtă ceea ce numim „dacă ai găsit ceva, nu te bucura, dacă ai pierdut ceva, nu plânge” ceea ce ne demonstrează independența față de rolul pe care noi îl jucăm și care se numește „viață”, omul a început să aibă o depresie. Cu alte cuvinte, el nu a acceptat purificarea sufletului, nu a acceptat pregătirea pentru fericire. Din acest motiv, fericirea a început să-l ucidă. Totul este simplu. Totul este logic.

Există un mecanism de blocare şi de purificare a karmei. Însă, acest lucru necesită, în primul rând, înţelegerea faptului că fiecare om şi fiecare eveniment, care ne dezechilibrează, este o parte a Universului. De aceea, starea noastră interioară trebuie să fie tot timpul apropiată la maximum de sentimentul smereniei. Cu cât este mai subtil nivelul de câmp, cu atât este el mai puţin dependent de personalitatea noastră și cu atât el este mai departe de logica trupului.

Aspiraţia prin iubire și căinţă față de Necunoscut, Divin, reprezintă accesul la un nivel mult mai subtil, înălţarea spirituală a omului şi purificarea karmei. Fiecare om se poate ajuta pe sine însuşi printr-un comportament corect, printr-o atitudine corectă faţă de lume şi printr-o alimentaţie corectă. În afară de acest lucru, există o calitate foarte importantă: aspiraţia interioară către Dumnezeu. Este vorba despre faptul că noțiunile de „jertfă”, „noblețe”, „indulgență ”, „dragoste de pace” sunt chiar niște aspecte ale credinței în Dumnezeu. Însă, cu toate acestea, dacă un om nu aspiră periodic către Dumnezeu în mod intenționat, el poate să piardă aceste trăsături de caracter, deorece ele îi vor fi necesare nu pentru a veni la Dumnezeu ci pentru a câștiga mai mulți bani, pentru a primi sănătate, pentru a deveni un om de succes în viață. Și, mai departe, începe degradarea.

În lipsa perfecționării caracterului, dacă eu nu vreau să mă schimb, atunci bolile, neplăcerile, nenorocirile, sau chiar moartea, mă vor ajuta să fac acest lucru. Grija de propriul suflet, aducerea armoniei în suflet, îmbunătățirea propriului caracter, capacitatea de a ierta și de a accepta voia Divină reprezintă bazele sănătății. Acceptarea voii Divine este, de asemenea, un medicament excepțional care ne poate vindeca chiar până la apariția nenorocirilor și a bolilor. Atunci când omul se orientează către Dumnezeu și atunci când el este armonios, atunci nu este nevoie ca acesta să fie vindecat prin boli, nenorociri, distrugeri etc.

Dacă se află într-o stare de armonie, chiar și fără să bănuiască acest lucru, un om nu-și restabilește doar propria sănătate și își îmbunătățește destinul dar, de asemenea, își ajută atât copiii și nepoții, cât și alți urmași.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *